Corpul omenesc reprezintă o mare curiozitate pentru copii. Dar şi o mare enigmă!
Abordarea acestei discuţii cu cel mic este o piatră de încercare pentru mulţi părinţi, care considera că nu este necesar să vorbească pe marginea acestui subiect. Din experienţa proprie, în momentul în care primul meu copil a găsit Mica Enciclopedie Larousse şi a dat peste acest capitol, au urmat dialoguri pe care nici după 15 ani nu le pot uita.
(sursa foto: bookhub)
Tot din aceste minunate enciclopedii, dar şi cu ajutorul lui Francois Dolto o experimentată psihologă care m-a scos din multe încurcaturi (într-o postare viitoare voi povesti felul în care am primit eu acest ajutor), dar şi a cărţii Când apare copilul, am înteles că nu exista subiect pe care să nu-l poţi aborda cu cel mic.
Băiatul cel mare nu a avut aşa teme în grădiniţă atunci când o frecventa, nici despre corpul omenesc, nici despre planete, de dinozauri nu mai vorbesc! Însă cel mic a prins schimbarea din programă aşa apărând subiectele noi. În săptămâna când s-a făcut vorbire despre corpul omenesc, m-am gândit că ar fi interesant să fac aceste machete didactice. Cred că nu este nevoie să amintesc că nu exista aşa ceva în grădiniţă.
În prima este vorba despre ,,Călătoria unei îmbucături de măr” iar acolo am evidențiat sistemul digestiv, evident că în linii mari, dar am specificat şi poziţia inimii, a plămânilor şi a creierului.
Macheta didactica are dimensiunea de 1 metru înaltime şi 50 centimetri lăţime iar silueta fetiţei este scoasă în relief.
A doua machetă didactică pregătită pentru această temă a fost ,,Călătoria unei picături de sânge” şi a reprezentat circulaţia sangvină. Pe silueta unui băieţel, la fel scoasă în relief, am specificat venele şi arterele şi am pus explicaţiile aferente pe nişte picături de sânge roşu, pentru ,,sângele oxigenat curat” iar albastru pentru ,,sângele neoxigenat murdar”.
Şi aceasta a doua machetă are aceleaşi dimensiuni ca prima.
Copiii au avut atât de multe întrebări încât ar fi trebuit mai multe săptămâni pentru a le satisface curiozitatea. Însă, începutul fiind făcut, continuarea nu a mai fost atât de grea. Importantă a fost deschiderea, părinţii putând duce acasă mai departe un subiect atât de incitant. Aşa că, nu ocoliţi nici un subiect indiferent cât de greu vi se pare. Există atât de multe moduri în care se poate face acest lucru.
Trebuie doar o … minte deschisă!
Niciun comentariu “„Călătoria unei îmbucături de măr” şi „Călătoria unei picături de sânge””
Vai ce idei frumoase aveți! Și eu care mă tot gândeam cum să-l introduc în biologie pe puiul meu sensibil, care se ferește de a vorbi despre asta ca de foc! :))
Poate este o idee care se va plia si pe micutul dumneavoastra.Daca discutia se poarta firesc fara a exagera cu nimic, totul este foarte simplu.
Va doresc spor si un dialog constructiv!Multumesc de aprecieri!
Da, avem o enciclopedie despre asta, dar nu îl atrage nicicum! Să nu mai spun că este foarte afectat dacă mă tai la vreun deget …sau se zgârie!
Poate este prea mic,sau cine stie,are alt motiv.Insa nu trebuie nimic fortat.Toate se vor aseza la vremea lor.Insa este o diferenta intre a discuta despre corpul omenesc si prezenta sangelui.Dar eu imi mentin parerea ca, daca totul se desfasoara firesc si nefortat,mai devreme sau mai tarziu, roadele se vor arata.Va doresc succes in demersul dumneavoastra si…..multa rabdare!
amluat si noi de la biblioteca enciclopedia asta si e foarte buna pentru cei mici.
noi ne-am jucat si invatat despre corpul omenesc facand o carticica: http://vavaly.wordpress.com/2013/11/02/carticica-cu-ferestre-despre-corpul-omenesc/
daca va inspira puteti sa faceti si voi :).
E interesanta carticica voastra. Cu siguranta este ceva ce te inspira si deja mi-a dat ceva idei. Multumim!
ma bucur ca te inspira :). succes si spor in toate. va astept si in concursul cu scoici .
Multumesc inca o data! Cu siguranta vom confectiona si noi ceva , dar sa ajungem acasa.