Nu am crezut niciodată că mediul virtual (cu care nu am fost atât de reticentă) poate facilita și înlesni o paleta atât de largă de trăiri!
Eu am fost învățată ca oamenii socializează față în față, și este nevoie să faci ceva demersuri în acest sens.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mi-a lăsat străină și această trăire, așa putând analiza și judeca în cunoștință de cauză aceste noi modalități de socializare.
Pentru mine, mediul virtual are aceasta dimensiune de acum 9 luni (nu cred că numărul lunilor este întâmplător!) când, printr-un joc al hazardului și cu ajutorul Antoanetei (căreia îi mulțumesc!) am ajuns s-o cunosc pe Camelia, o femeie pe care, dacă stau acum și privesc în urmă, nu înțeleg de ce-am descoperit-o atât de târziu!
Iar Camelia a adus cu ea atâtea ingrediente care se pliază perfect pe „rețetele” mele dar și pe cotidianul meu.
Așa am ajuns, intrând în acest grup excelent care poartă denumirea de ,,ÎNVĂȚ ACASĂ” să fac cunoștință cu Raluca și fetița ei, Cati Căpșunica.
Este adevarat ca activitățile mele și machetele didactice au fost cele care au dirijat din umbră această întâmplare, dar cert este faptul că așa am avut ocazia să trăiesc o experiență la care am ținut morțiș să fiu la braț cu cei doi băieți ai mei.
Pentru o ora am fost învăluiți de o căldură, o seninătate, un firesc și o determinare care mi-a demonstrat, încă o dată în plus deși nu mai era nevoie, că oamenii pot face cu ajutorul lui Dumnezeu tot ceea în ce cred cu tărie.
Timpul s-a scurs așa, într-o clipă, vorbind despre copii mici și copii mari ce se pregătesc să-și ia zborul, despre grădinița de acasă și grădinița din afara ei, despre vise, despre planuri despre lucruri normale și firești dorite de două mame pentru pruncii lor.
Cati ne-a primit cu bucurie și cu speranță iar noi i-am mulțumit pentru extraordinara lecție pe care ne-o preda nouă, tuturor!
(sursa foto: Caiet pentru casa mea)
A fost și Luca curios să vadă cum privește Cati lumea din scăunelul ei.
Și pentru că nimic nu este întâmplător, la această întâlnire șoferul nostru a fost Răzvan. El a condus pentru prima dată la drum lung iar eu, ca mamă, am dorit ca acest prim drum lung sa fie asociat cu prezența noastră, a mea și a fratelui său dar și către o destinație deosebită: Cati Căpșunica și frățiorul ei, Băiețelul de argint!
Niciun comentariu “Activități educative copii – Întâlniri cu, pentru și despre… suflet!”
Ioana, iti multumesc pentru cuvintele atat de speciale, placerea si onoarea de a va cunoaste au fost 100% ale noastre, pe mine m-a impresionat profund modul in care iti educi baietii, cat de frumos a evoluat R si ce scump este L (lui S i-a placut tare tare mult de el) si mi-a facut o mare bucurie sa va avem ca oaspeti. Sper sa ne reintalnim cat mai curand. Machetele sunt foarte apreciate, atat la noi cat si la Izabela, si presimt ca le vom folosi muuuulti ani de acum inainte!
Spuneam ca si reciproca este valabila cu varf si indesat. Aceleasi sentimente le-am trait si noi in casuta voastra si ma bucur atat de mult ca mi-am urmat instinctul!
Va imbratisez cu dor, pe toti deodata!
Imi face o adevarata placere sa vad oameni dragi sufletului meu <3
In casa Ralucai am auzit vorbe minunate despre o doamna pe nume Roxana! Se vede treaba ca lucrurile stau intocmai asa! Mulțumesc !
Ma bucur tare mult pentru ca v-ati putut intalni….am citit cu atata drag aceasta postare…sunteti niste oameni minunati!
Multumim frumos, Coca! Și pentru noi această întâlnire a avut, și are, o semnificație aparte. Respect!