Pentru că este sâmbătă, m-am gândit să vă prezint un material didactic pe care l-am realizat, dar la care am şi participat (parteneriat grădiniţă – părinte) pentru săptămâna când s-a vorbit despre muzică.
Cei doi băieţi ai mei fac pian (cel mare de 12 ani iar cel mic, de 1 an şi jumătate) și m-am gândit dar și propus d-nei educatoare să abordeze şi aşa o temă, chiar dacă, la prima vedere pare foarte grea.
Şi de realizat, dar şi de abordat!
Însă, având experiența încă proaspătă ale începutului pianului cu Luca, dar şi acceptul şi colaborarea educatorului, d-nei Irina căreia îi mulțumesc, nu am regretat nici o clipă acest demers.
În perioada micii copilării, băieţii mei au ascultat şi au vizionat, foarte des, minunatul film „Sunetul muzicii”. Cred că marea majoritate a mămicilor mai „coapte” ştiu despre ce vorbesc. Celor mai tinere le recomand, ca o prioritate, achiziţionarea lui. Este o încântare, pentru auz dar şi pentru văz!
Am tradus versurile şi am ales câteva cântece care se pretau unei grupe mari de grădiniţă. Evident că nu a lipsit prezenţa (voi reveni mai pe larg pe marginea acestui subiect într-o postare viitoare), cea de mai sus. Nu are rost să descriu posterul prezenţă pentru că este uşor de descifrat din fotografie.
Pe lângă prezenţă, am confecţionat 30 de cartoline pe care am lipit notele muzicale (30 pentru că erau 28 de copii, doamna educatoare şi eu) care se văd puse deasupra, pe tablă.
Deasemenea, am meşterit şi un portativ mare pe o placă de polistiren (1 m lungime/50 cm lăţime) pe care copiii, succesiv, au pus notele muzicale la locul lor.
În prealabil, le-am explicat cu ajutorul unei povesti, ce este un portativ, cine îl păzește şi unde sunt aşezate notele pe el (se poate vedea în prima fotografie cum fiecare notă are o denumire REgele/SOLdatul etc).
Am făcut numai portativul mâinii drepte, cu cheia SOL, pentru a nu complica lucrurile.
Apoi am vorbit despre instrumente muzicale (Dezvoltarea Vorbirii), le-am clasificat cu ajutorul unor cărţi (Centrul Bibliotecă) dar am şi confecţionat un banjo (Centrul Artă).
Am realizat împreuna cu ei, prin tehnica mototolirii, mai multe instrumente şi imagini muzicale şi după cum se poate vedea, a iesit o straşnicie !
Dar activitatea cea mai apreciată a fost jocul „Şotronul muzical”. Pentru a juca acest joc am desenat cu creta pe mochetă un şotron clasic, numai că în loc de cifre am scris cele 7 note muzicale plus DO de sus.
Cât despre regulament, vă las pe voi să vi-l imaginaţi şi dacă sunteţi curioşi cum a decurs jocul nostru, nu ezitaţi să mă întrebaţi!
Doresc a mai sublinia reuşita totală şi trăirea la maxim a acestei zile… melodioase!
Niciun comentariu “Descoperă Sunetul Muzicii!”
Eu sunt curioasă!! Cum ați jucat șotronul musical? E așa o idee gro-za-vă!
Pentru ca esti curioasa si pentru ca tin la tine, iti voi povesti.Asadar:
1- am facut doua sotronuri pe mocheta, cate unul pentru fiecare echipa(le-am desenat)
2 -am impartit copiii in doua grupe egale
3 – fiecare echipa a fost pozitionata in fata sotronului ei
4 – dupa ce se dadea startul, copilul sarea sotronul normal iar in capatul lui ,gasea pe un scaunel, un teanc cu cartoline ce aveau scrise pe ele note muzicale
5 – lua o cartolina de acolo (erau asezate in teanc cu fata in jos)cea care venea la rand
6 – sarea inapoi sotronul si trebuia sa puna cartolina pe portativ
si tot asa pana o echipa termina
7 – la final s-a tinut cont si daca notele si-au gasit locul potrivit pe portativ
Au fost declarati castigatori…..toti!
Sper ca am reusit sa te dumiresc in legatura cu acest joc.Tin sa-ti spun ca a fost o nebunie dar si jocul s-a jucat de copiii din grupa pregatitoare,deci marisori!
Multumesc, Ioana! O sa incerc si eu sotronul acesta, Una sigur s-ar bucura!
Pentru putin!Sper ca am reusit sa ma fac inteleasa.Spor la joc va doresc!